Stetoscopul este un instrument medical acustic folosit pentru a asculta sunetele interne ale corpului uman. Se foloseste adesea pentru a asculta actiunile inimii sau a respiratiei cuiva. Este format dintr-un mic rezonator in forma de disc si doua tuburi conectate la cate o casca fiecare. In combinatie cu un aparat de tensiune, este folosit pentru a masura tensiunea arteriala.
Stetoscopul a fost inventat in anul 1816 de medicul francez Rene Laennec. El a folosit mai multe foi de hartie pe care le-a rulat in forma de cilindru si a ascultat de mai multe ori pieptul unui pacient. Atunci a observat ca sunetele se aud amplificate si mult mai clar. Primul model de stetoscop a fost alcatuit dintr-un tub subtire de lemn cu o lungime de aproximativ 30 cm, care avea la un capat o proiminenta lata si plata cu o deschizatura in centru. Atunci cand deschizatura era asezata pe pieptul bolnavului, doctorul isi fixa urechea la celalalt capat al tubului si astfel auzea sunetele produse de bataile inimii. La inceputul anului 1960, profesorul american David Littmann de la Harvard Medical School a creat un nou stetoscop care era mult mai usor si cu o acustica superioara. In 1999, Richard Deslauriers a patentat primul stetoscop cu reducere de zgomot exterior. Avea doi lumeni paraleli ce contineau doua bobine de otel care imorastiau zgomotul ce se inflitra ca si energie de caldura neauzita.